Neajutorarea învățată este un concept fundamental în psihologie, care descrie o stare de pasivitate și lipsă de reacție atunci când un individ este expus repetat la situații incontrolabile și negative. Acest fenomen a fost studiat intens în domeniul psihologiei cognitive și comportamentale, având implicații majore asupra depresiei, anxietății și altor tulburări psihice.
Justin Kauffman / Unsplash
Neajutorarea învățată a fost introdusă de psihologul Martin Seligman în anii 1960, în urma unor experimente pe câini. În cadrul acestor studii, câinii erau expuși la șocuri electrice incontrolabile. Ulterior, chiar și atunci când aveau posibilitatea de a scăpa, mulți dintre ei rămâneau pasivi, neîncercând să evite disconfortul. Această pasivitate a fost interpretată ca fiind învățată – odată ce au experimentat lipsa de control, au ajuns să creadă că orice încercare este inutilă.
Ulterior, cercetările au demonstrat că acest fenomen apare și la oameni, mai ales în contexte de stres prelungit, abuz, eșec academic sau lipsa controlului asupra propriei vieți.
Neajutorarea învățată este rezultatul unui proces complex care implică mai multe mecanisme psihologice:
1. Experiența necontrolabilității
Atunci când oamenii sunt expuși repetat la situații negative asupra cărora nu au control, ei ajung să creadă că eforturile lor nu vor schimba nimic.
Exemplu: Un student care eșuează la mai multe examene, în ciuda studiului intens, poate ajunge să creadă că este „destinat” să eșueze și să nu mai încerce deloc.
2. Deficite cognitive, emoționale și motivaționale
Cognitive: oamenii își formează convingeri negative despre propriile abilități („Nu sunt capabil”).
Emoționale: pot apărea sentimente de depresie, anxietate și frustrare.
Motivaționale: lipsa dorinței de a încerca lucruri noi sau de a depune efort.
3. Rolul neurotransmițătorilor
Cercetările au arătat că neajutorarea învățată este asociată cu modificări în activitatea dopaminei și serotoninei, neurotransmițători implicați în motivație și bunăstare emoțională.
Lipsa percepută a controlului poate duce la scăderea motivației și a răspunsurilor pozitive la recompensă.
Abramson, Seligman & Teasdale (1978) au extins teoria asupra depresiei, sugerând că neajutorarea învățată contribuie la dezvoltarea acestei tulburări. Ei au introdus modelul atribuirii negative, conform căruia oamenii predispuși la depresie tind să interpreteze eșecurile ca fiind personale („Este vina mea”), stabile („Nu se va schimba niciodată”) și globale („Afectează toate aspectele vieții”).
Maier & Seligman (2016) au analizat mecanismele neurobiologice implicate, demonstrând că circuitul neuronal dintre cortexul prefrontal și amigdala joacă un rol esențial în procesul de învățare a controlului.
Educație: elevii care au trecut prin eșecuri repetate pot dezvolta o mentalitate de tip „Nu sunt bun la asta” și să renunțe la învățare.
Relații: persoanele aflate în relații abuzive pot ajunge să creadă că nu pot ieși din această situație.
Mediul profesional: angajații care nu reușesc să obțină promovări sau recunoaștere pot deveni pasivi și lipsiți de inițiativă.
Încurajarea percepției controlului: setarea unor obiective mici și realiste care să demonstreze individului că are putere asupra mediului său.
Reînvățarea optimismului: Seligman a dezvoltat conceptul de optimism învățat, prin care oamenii sunt încurajați să își schimbe modul de gândire asupra eșecurilor.
Sprijinul social și terapia: Terapia Cognitiv-Comportamentală (CBT) ajută indivizii să-și rescrie tiparele de gândire negative și să își recapete încrederea în propriile acțiuni.
Neajutorarea învățată este un fenomen puternic, dar nu inevitabil. Înțelegerea mecanismelor sale și aplicarea strategiilor de combatere pot ajuta oamenii să își recapete controlul asupra vieții și să își reconstruiască încrederea în propriile capacități.
Evaluarea psihologică este un proces structurat, realizat de către un psiholog clinician acreditat, care are scopul de a înțelege în profunzime funcționarea psihică a unei persoane.
Vezi detaliiPsihoterapia individuală creează un spațiu sigur, confidențial și susținător, în care poți explora gândurile, emoțiile și comportamentele care îți dau disconfort sau suferință.
Vezi detaliiRelațiile apropiate pot fi sursă de sprijin profund, dar și de conflict și suferință atunci când comunicarea devine dificilă, iar nevoile emoționale nu mai sunt împlinite.
Vezi detaliiConsilierea psihologică se adresează persoanelor care trec prin momente de dezechilibru emoțional, confuzie sau provocări de viață și își doresc sprijin pentru a-și înțelege mai bine emoțiile, gândurile și comportamentele.
Vezi detaliiCopilăria și adolescența sunt perioade pline de provocări, schimbări și descoperiri. În aceste etape de dezvoltare, sprijinul psihologic poate juca un rol esențial în formarea unui echilibru emoțional sănătos.
Vezi detaliiTerapia de grup este o formă eficientă de intervenție psihologică în care mai mulți participanți, ghidați de un psiholog, explorează împreună dificultăți emoționale, relaționale sau comportamentale.
Vezi detaliiPentru a veni în întâmpinarea nevoilor tale, ofer sesiuni de psihoterapie și consiliere psihologică în format online, într-un cadru sigur, confidențial și flexibil.
Vezi detaliiTe confrunți cu o dependență și simți că nu ești încă pregătit să renunți? Interviul motivațional este o abordare empatică, centrată pe client, care te ajută să clarifici motivația interioară pentru schimbare.
Vezi detaliiDacă este prima ta întâlnire cu un psiholog, este normal să ai întrebări sau emoții. Iată cum se desfășoară, pas cu pas, o ședință de psihoterapie în cabinetul meu, sau online.
Vezi detalii