Depresia este una dintre cele mai răspândite tulburări psihice la nivel global, afectând milioane de oameni. Unul dintre modelele explicative fundamentale ale depresiei este modelul atribuirii negative, propus de Abramson, Seligman și Teasdale (1978), ca o extindere a teoriei neajutorării învățate.
Acest model sugerează că modul în care indivizii interpretează evenimentele negative din viața lor joacă un rol crucial în apariția și menținerea depresiei.
Jan Huber / Unsplash
Modelul atribuirii negative își are rădăcinile în teoria neajutorării învățate formulată de Martin Seligman în anii 1960. Conform acestei teorii, indivizii care experimentează eșecuri repetate și necontrolabile ajung să creadă că nu au nicio influență asupra rezultatelor viitoare, dezvoltând astfel un sentiment de neajutorare care poate duce la depresie.
În 1978, Abramson, Seligman și Teasdale au rafinat această teorie, introducând conceptul de stil atributiv disfuncțional, care explică de ce unii oameni sunt mai predispuși la depresie decât alții.
Atribuirea (sau explicarea) este modul în care o persoană interpretează cauzele unui eveniment. Modelul atribuirii negative sugerează că persoanele predispuse la depresie tind să explice eșecurile folosind un stil atributiv negativ, caracterizat de trei dimensiuni:
1. Intern vs. extern
• Intern: „este vina mea că am eșuat”
• Extern: „circumstanțele au fost nefavorabile”
Persoanele depresive tind să atribuie eșecurile unor cauze interne („Eu sunt incapabil”).
2. Stabil vs. instabil
• Stabil: „nu voi reuși niciodată, sunt mereu așa”
• Instabil: „a fost doar un moment dificil, data viitoare voi reuși”
Depresivii tind să vadă eșecurile ca fiind stabile, ceea ce le întărește lipsa de speranță.
3. Global vs. specific
• Global: „eșuez în toate aspectele vieții”
• Specific: „am avut un eșec doar în această situație”
Persoanele depresive generalizează eșecurile, considerându-le globale.
Această combinație – internă, stabilă și globală – duce la sentimente de neajutorare și disperare, crescând riscul dezvoltării depresiei.
Numeroase studii au susținut modelul atribuirii negative în depresie:
Peterson și Seligman (1984) au demonstrat că persoanele cu depresie au un stil atributiv semnificativ mai negativ decât cele fără depresie.
Metaanaliza lui Sweeney, Anderson și Bailey (1986) a confirmat că persoanele depresive au tendința de a atribui eșecurile unor cauze interne, stabile și globale.
Alloy și Abramson (1988) au dezvoltat conceptul de realism depresiv, sugerând că, paradoxal, unele persoane depresive au o percepție mai realistă asupra lumii decât cele optimiste.
Cercul vicios al gândurilor negative
O persoană care interpretează eșecurile ca fiind din vina sa, permanente și aplicabile în toate domeniile vieții, va dezvolta o stimă de sine scăzută și un sentiment de neajutorare.
Evocarea și confirmarea negativă
Persoanele depresive tind să caute dovezi care să le confirme convingerile negative („Vedeți? Chiar nu sunt bun la nimic”).
Reducerea motivației
Dacă cineva crede că nu poate schimba nimic, este mai puțin probabil să încerce să îmbunătățească situația.
Întărirea depresiei prin feedback social
Persoanele depresive pot interpreta interacțiunile sociale negativ („Prietenii mei sunt politicoși, dar nu mă plac cu adevărat”), ceea ce duce la izolare și agravarea depresiei.
Există mai multe metode prin care indivizii pot învăța să-și modifice stilul atributiv:
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
Aaron Beck a propus că depresia este alimentată de distorsiuni cognitive, inclusiv atribuirile negative.
Prin CBT, pacienții sunt învățați să identifice și să înlocuiască gândurile negative cu interpretări mai realiste și sănătoase.
Antrenarea optimismului învățat
Seligman a demonstrat că oamenii pot fi învățați să-și schimbe stilul atributiv prin restructurare cognitivă și exerciții de recunoaștere a succesului.
Tehnici de auto-reflecție și jurnalizare
Ținerea unui jurnal în care să fie notate reușitele și circumstanțele reale ale eșecurilor poate ajuta la corectarea stilului atributiv.
Sprijin social și terapie de grup
Discutarea percepțiilor negative cu un terapeut sau un grup de suport poate ajuta la combaterea convingerilor distorsionate.
Modelul atribuirii negative oferă o explicație puternică pentru vulnerabilitatea la depresie. Oamenii care interpretează eșecurile ca fiind din vina lor, permanente și aplicabile în toate aspectele vieții sunt mult mai predispuși la depresie. Totuși, acest stil de gândire nu este fix și poate fi schimbat prin terapie, conștientizare și restructurare cognitivă.
Înțelegerea acestor mecanisme nu doar că ne ajută să recunoaștem depresia la noi sau la cei din jur, dar și să găsim metode eficiente de a o combate.
Evaluarea psihologică este un proces structurat, realizat de către un psiholog clinician acreditat, care are scopul de a înțelege în profunzime funcționarea psihică a unei persoane.
Vezi detaliiPsihoterapia individuală creează un spațiu sigur, confidențial și susținător, în care poți explora gândurile, emoțiile și comportamentele care îți dau disconfort sau suferință.
Vezi detaliiRelațiile apropiate pot fi sursă de sprijin profund, dar și de conflict și suferință atunci când comunicarea devine dificilă, iar nevoile emoționale nu mai sunt împlinite.
Vezi detaliiConsilierea psihologică se adresează persoanelor care trec prin momente de dezechilibru emoțional, confuzie sau provocări de viață și își doresc sprijin pentru a-și înțelege mai bine emoțiile, gândurile și comportamentele.
Vezi detaliiCopilăria și adolescența sunt perioade pline de provocări, schimbări și descoperiri. În aceste etape de dezvoltare, sprijinul psihologic poate juca un rol esențial în formarea unui echilibru emoțional sănătos.
Vezi detaliiTerapia de grup este o formă eficientă de intervenție psihologică în care mai mulți participanți, ghidați de un psiholog, explorează împreună dificultăți emoționale, relaționale sau comportamentale.
Vezi detaliiPentru a veni în întâmpinarea nevoilor tale, ofer sesiuni de psihoterapie și consiliere psihologică în format online, într-un cadru sigur, confidențial și flexibil.
Vezi detaliiTe confrunți cu o dependență și simți că nu ești încă pregătit să renunți? Interviul motivațional este o abordare empatică, centrată pe client, care te ajută să clarifici motivația interioară pentru schimbare.
Vezi detaliiDacă este prima ta întâlnire cu un psiholog, este normal să ai întrebări sau emoții. Iată cum se desfășoară, pas cu pas, o ședință de psihoterapie în cabinetul meu, sau online.
Vezi detalii